Odată cu prima jumătate a anilor 1940, dominată de al Doilea Război Mondial, moda a staționat. Atât bărbații, cât și femeile erau adesea văzuți în uniforme în timpul războiului sau dacă nu, stilurile lor vestimentare erau dictate de raționalizare și îmbrăcămintea de utilitate.

​

Tweeds (jachete cusute dintr-un material de lână) și carouri, populare în anii 1930, au continuat să fie utilizate în îmbrăcămintea de utilitate, la fel ca și culorile strălucitoare care au ajutat la compensarea - literalmente - a pieselor utilitare.

Rochiile nu depășeau nivelul genunchilor, luând în considerare că materialul trebuia economisit. Pliseurile erau adesea utilizate în împodobirea hainelor. Jachetele, în schimb, aveau pernuțe/bureți în zona umerilor, oferindu-le un aspect bufant, pentru a pune în evidență silueta zveltă apreciată la vremea respectivă. Pentru a contracara lățimea din zona umerilor, apare “peplum-ul”, realizat prin accentuarea zonei terminale a sacourilor, fie prin pliur, fie prin terminații asimetrice.

​

A apărut trendul turbanelor, acestea având scopul de a proteja părul femeilor cât acestea erau nevoite să muncească. O coafură populară în perioada respectivă era reprezentată de Victory Rolls, care doreau să încurajeze oamenii să aspire la victorie.

​

Cu toate acestea, simplitatea inteligentă a îmbrăcămintei de utilitate și-a pierdut rapid atracția odată cu lansarea, în februarie 1947, a stilului definitoriu postbelic al lui Dior, supranumit „The New Look” de editorul de modă Carmel Snow. Christian Dior a readus moda feminină la o siluetă inspirată din primul deceniu al secolului XX, adoptând un aspect mai elegant.

Stilul The New Look a fost caracterizat de umeri rotunjiți, o talie accentuată și o fustă lungă, cu crinolină, pentru ai oferi un aspect vaporos. Cel mai faimos stil al acestei colecții a fost, „Costumul de bar”, care era alcătuit dintr-o jachetă albă croită și o fustă neagră plisată.